O șansă de aș avea
Să te țin din nou în brațe,
Te-aș cuprinde cu totul
Și nu ți-aș mai da drumul.
Te cuprind în mii de gânduri
Și apoi din nou în vise
Tot încerc să-ți scriu rânduri
Cândva demult promise…
Și abia acum
Când vreau să vin spre tine
Să-ți spun ce se cuvine
Mă izbesc de un zid imens
Numit o nouă iubire…
Mă întorc pe căi de abur
Cu gândul doar la tine
Pentru un vis promis cândva
Aparent nu pentru mine.
În șoaptă îmi spuneai vorbe dulci
Apoi, ca un hoț îmi furai săruturi adânci,
Și n-aș fi plecat vreodată
Dacă nu ne-ar fi surprins răsăritul deodată.
Poți să ai tu o inimă de gheață, dar mie nu mi-e teamă,
Că eu i-am cunoscut esența și tu vrei să-mi scrii sentința.
Și te-ai apucat s-o scrii fără regrete,
Deși te surprind fără pereche…
Și te aștept să vii,
Să mă surprinzi la fel ca prima dată.
Eu privind spre viitor
Tu mi ai devenit prezent
Tu ești un visător
Iar eu un simplu pretendent
La început au fost un cuvânt și o îmbrățișare
Acum visez și scriu la o poveste nouă
Însă,
pe obrăjorii fini zăresc lacrimi de cerneală
Și mă întreb pierdută în gânduri dezordonate
Ale cui sunt oare, ale mele, ale tale?
Mă uit în jur și văd siluete fără suflet pretutindeni
Din când în când surprind o siluetă diferită
Și parcă îmi aduce aminte de trecut,
E chiar străinul de lângă mine.
Mi e dor de cineva, de ceva
Ce nu s-a întâmplat…
Cândva acele vorbe aruncate
Acum sunt aşa departe, mult prea departe
E prea târziu acum…
Aş vrea să simt, să cred din nou
Aş vrea să mi fii alături
Aş vrea să fie ca înainte
Aş vrea să fim azi ce n-am fost ieri
Dar acum suntem doar noi,
Doar noi doi şi o cameră goală plină de gânduri nespuse,
E prea târziu acum…
te-ai dus grăbit in braţele ei
Şi te-ai pierdut ca o parolă uitată.
S-a întâmplat aşa ca niciodată
Într-un dans ameţitor
Să mă prinzi uşor de mijloc,
Şi să-mi las leneş capul pe umărul tău,
Suviţele calde să îţi atingă uşor obrazul rece,
Să îţi simt suflarea apăsătoare cum şuieră dinăuntru
Asemeni unui leu flămând…
Privirea ta să-mi răspundă la fiecare întrebare;
Poate că-ţi sunt dragă,
Că iubirea noastră pură e tot ce ne leagă,
Din aer, emoţie şi lumină,
Că ai vrea să fiu a ta, dar nu o poţi uita
Iar eu nu pot accepta pe altcineva…
Se lasă întunericul devreme,
Iar in urma lui,
Lasă lumea-n singurătate
Şi al meu suflet în pustietate.
Picăturile de azi acoperă durerile de mâine,
Mereu mă voi gândi la tine
Si de mă încânţi cu-n zâmbet
Te voi primi cu cântec…
Suflet mare pentru un om mic
Se gândeşte pe zi ce trece
Cum va trece peste iarna cea rece?
Când noaptea e aproape,
Un singur dor apare.
Şi vine uşor, uşor,
Cu paşi mărunţi si călători.
Sufletul rămâne fără suflare
Şi inima fără candoare.
Tu-mi eşti aproape în miez de noapte,
Iar când soarele răsare
Tu eşti doar un suflet călător,
plecat departe.
Te aştept să vii,
Să fii Luceafărul meu blând,
Şi eu să-ţi fiu tânăra fiinţă
Ce te înalţă şi-ţi dă putere pentru încă o vedere.
Dar nu-mi vii, te-ai pierdut în depărtare,
Oare gânduri negre îți dau acum târcoale?
Că eşti iubit şi nu iubeşti
Sau iubeşti să fii iubit?
…………………………………….
Gânduri amăgitoare cutreieră neîncetat
printre ale inimii cărări,
Iar eu cutreierând absurd,
le-am surprins în ale sufletu-mi apăsări.
Tu eşti departe, tu eşti aproape,
Dar când dorinţa e arzătoare,
Tu eşti prea rece pentru a începe
să mă cufunzi într-un sentiment ce nu-l poţi percepe. ♠
*Thank you for inspiring me, A! ♥
Tu-mi cutreieri în vis și-n gânduri,
tot ușor îmi furi și-un dor,cufundat alocuri.
Iar când tu îmi ești departe,
doar cântu-mi aproape și vuiește neîncetat,
ale tale gânduri dragi.
Sfârșit. ♥
